Dubla impunere

Dubla impunere

Ce este dubla impunere ?

dubla impunere se produce atunci când un venit obținut de către un contribuabil este impozitat de către doua state.

Pentru a elimina efectele negative pe care dubla impunere internațională le are asupra liberului schimb de bunuri și servicii și mișcării de capital, tehnologiei și persoanelor, s-au încheiat între statele lumii convenții bilaterale sau multilaterale pentru evitarea dublei impuneri.

Lista țărilor cu care România are încheiate convenții pentru evitarea dublei impuneri

Cine este vizat ?

  • Persoana rezidentă într-o țară cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri: cota de impozit care se aplică venitului obținut de acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit prevăzută prin convenție, care se aplică asupra acelui venit.

Dacă apar situații în care apar cote diferite de impozitare, conform art. 118 din Codul fiscal se utilizează cotele de impozitare mai favorabile.

  • Persoana rezidentă într-o țară din Uniunea Europeană: cota de impozit care se aplică venitului obținut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislația internă, legislația Uniunii Europene sau în convențiile de evitare a dublei impuneri.

 Pentru aplicarea prevederilor convenției de dublă impunere este necesar să completăm următoarele:

  • Certificatul de rezidență fiscală și după caz,
  • O declarație pe propria răspundere în care se face dovada că poate beneficia de aceste prevederi ale legislației.

Cine are obligația completării formularului de rezidență fiscală:

Are obligația completării formularului de rezidență fiscală persoana fizică care a sosit în România și stă în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, în decursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Are obligaţia completării formularului de rezidență fiscală la plecarea din România persoana fizică, care este rezidentă în România, care pleacă din ţară pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate și care depăşesc în total 183 de zile, în decursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Persoanele care nu au obligația completării formularului de rezidență fiscală

Nu au obligaţia completării formularului de rezidență fiscală persoanele străine cu statut diplomatic sau consular în România, persoanele străine care sunt funcţionari ori angajaţi ai unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, persoanele străine care sunt funcţionari sau angajaţi ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

Nu au obligaţia completării formularului de rezidență fiscală contribuabilii români care lucrează în străinătate, ca funcţionari sau angajaţi ai statului român într-un stat străin.

Criterii de stabilire a rezidenţei persoanei fizice,

Potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește după cum urmează:

a) persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, adică acolo unde are locuința permanentă. O locuință este considerată permanentă dacă este în proprietate personală, dacă este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

b) dacă aceasta posedă o locuință permanentă în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care își are activitatea principală.

c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana desfășoară activitatea principală sau dacă persoana respectiva nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

d) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/cetățenie o are;

e) dacă persoană are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau nu are naționalitatea/cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale acelor state vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului „Procedura amiabilă” din convenția de evitare a dublei impuneri.

 

Articole similare

Obținerea certificatului de rezidență fiscală

Stabilirea venitului net anual în sistem real, registre contabile

Declarația 101, cine are obligația să o depună în 2017 ?

Impozitul pe venit

Tratamentul creanțelor neîncasate sau incerte


0 Comments

Leave a Comment

Pagini: 1 2