Formele de inspecție fiscală

a) inspecția fiscală generală – activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor obligații aferente legislației fiscale și contabile atribuite unui contribuabil, pentru un interval de timp determinat;

b) inspecția fiscală parțială – activitatea de verificare a modului de realizare a uneia sau mai multor obligații fiscale dar și a altor obligații specificate în legislația fiscală și contabilă, atribuite unui contribuabil pentru un interval de timp.

Organul de inspecţie fiscală hotărăște asupra desfășurării unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, pe baza analizei de risc.

Pentru desfășurarea inspecţiei fiscale se pot folosi mai multe metode de control:

a) inspecția prin sondaj – acțiunea de verificare selectivă a actelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;

b) inspecția exhaustivă – acțiunea de verificare a tuturor actelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;

c) verificarea electronică, care constă în verificarea  contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, folosind procedee de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;

Alegerea documentelor şi a operaţiunilor semnificative se stabilesc de inspector.

Perioada supusă inspecției fiscale

Inspecţia fiscală se desfășoară în intervalul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale.
Perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la încheierea perioadei controlate anterior, în condiţiile incadrării in termenul de prescriptie.

Dacă inspecţia fiscală nu poate desfășura în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data consemnată în aviz, contribuabilul este anunțat, în scris, asupra noii date de desfățurare a inspecţiei fiscale.

Durata efectuării inspecţiei fiscale

Durata desfășurării inspecţiei fiscale este fixată de organul de inspecţie fiscală, ținând cont de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de:

a) 180 de zile pentru societățile mari, precum şi pentru societățile care au sedii secundare, indiferent de mărime;

b) 90 de zile pentru societățile mijlocii;

c) 45 de zile pentru ceilalţi contribuabili.

În situația în care inspecţia fiscală nu se termină într-un interval de timp reprezentând dublul perioadei de mai sus, inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecţie fiscală şi decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere.

În această situație, organul de inspecţie fiscală poate reâncepe inspecţia, cu supravizarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecţia fiscala iniţială, o singură dată pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi obligaţii fiscale.

Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:

a) deciziei de impunere, aferente diferenţelor în plus sau în minus de obligaţii fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;

b) deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferenţe ale bazelor de impozitare şi respectiv de obligaţii fiscale principale;

c) deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se găsesc diferenţe ale bazelor de impozitare dar fără stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale principale.
Deciziile se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

Întocmirea punctului de vedere la incheierea inspectiei fiscale

Contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecţie fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare a fost încheiată inspecţia fiscală.

În cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecţie fiscală.

Decizia de impunere provizorie

Pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligaţiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade şi unui tip de obligaţie verificată.
În acest caz, NU se întocmeşte raport de inspecţie fiscală.

Organul fiscal informeză în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.
Deciziile de impunere provizorii se emit la cererea contribuabilului, în scopul plăţii obligaţiilor fiscale suplimentare. Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regularizează în decizia de impunere finala.