Ajustarea reprezintă exercitarea dreptului de deducere, atunci când persoana impozabilă câștigă dreptul de deducere, denumită ajustare pozitivă, sau anularea totală sau parțială a deducerii exercitate inițial în situația în care persoana impozabilă pierde dreptul de deducere, denumită ajustare negativă. Ajustarea se evidențiază în decontul de TVA aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea

În cazul achizițiilor de servicii și bunuri, altele decât bunurile de capital, regulile rămân nemodificate.

Astfel, deducerea inițială se ajustează în următoarele cazuri:

– deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;

– dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru stabilirea sumei deductibile, produse după depunerea Decontului de TVA;

– persoana impozabilă își pierde sau câștigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate

Prin servicii neutilizate se înțelege imobilizările necorporale care nu sunt complet amortizate la momentul la care intervine obligația sau dreptul de ajustare a TVA. Serviciile de altă natură se apreciază a fi utilizate în perioada fiscală în care au fost achiziționate.

Ajustarea se efectuează în cazul serviciilor neutilizate numai pentru TVA aferentă valorii rămase neamortizate.

Pentru aceste bunuri NU se ajustează deducerea inițială a TVA în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste cazuri sunt dovedite sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În situația bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare elaborate de organele judiciare.
În situația bunurilor furate pentru care s-a ajustat TVA în cursul anului, persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată la data la care furtul este dovedit prin hotărâre judecătorească definitivă.

În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată din oficiu, nu se fac ajustări ale taxei aferente serviciilor nefolosite, bunurilor cum ar fi stocurile, activelor corporale fixe în curs de execuție, fiind supuse obligației de plată a TVA colectate.

Persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei deductibile în situația bunurilor distruse, pierdute ori furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situaţii cum ar fi:

a) calamitățile naturale și cauzele de forță majoră, dovedite sau confirmate în mod corespunzător;

b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

c) contractele de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, caz în care locatorul/finanțatorul nu are obligația să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a inițiat și a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing;

d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii;

e) pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum.

În cazul depășirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depășirii acestora.

Prin excepție, în cazul societăților de distribuție a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantitățile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distribuție a energiei electrice, care include și consumul propriu comercial;

f) perisabilitățile, în limitele stabilite prin lege.

Aceste situații de mai sus nu sunt exhaustive, în orice altă situație în care persoana impozabilă aduce suficiente dovezi că bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligația ajustării taxei.

De asemenea, situațiile menționate pot fi aplicate cumulativ, de exemplu, pentru un stoc de produse există o pierdere datorată unor perisabilități, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradării calitative, ceea ce conduce la neajustarea TVA.