Tratamentul creanțelor neîncasate sau incerte.

Tratamentul creanțelor neîncasate sau incerte.

din punct de vedere contabil, regulile de evaluare sunt foarte clare. Evaluarea la inventar a creanțelor se face la valoarea lor probabilă de încasare.

Astfel, ajustările pentru deprecierea creanțelor sunt recunoscute atunci când sunt constatate diferențe în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor, cu alte cuvinte atunci când valoarea de inventar este mai mică decât cea contabilă.

De asemenea, pentru creanțele incerte, entitățile trebuie să constituie ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

Legea 227/2015 privind Noul cod fiscal permite deducerea ajustărilor, tot în cod-fiscalproporție de 30% sau 100% (după cum vom detalia mai jos), însă pentru deprecierea TUTUROR creanțelor înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Legea 358/2015 privind aprobarea OUG 50/2015 pentru modificarea Legii 227/2015 privind Codul fiscal aduce însă o completare în acest sens:

– în cazul creanțelor asupra clienților, ajustările pentru depreciere pot fi deduse (dacă se respectă criteriile) indiferent dacă acestea provin din perioade anterioare anului 2016;

– în cazul celorlalte creanțe (altele decât cele asupra clienților), ajustările pentru depreciere pot fi deduse doar dacă creanțele sunt înregistrate începând cu data de 1 Ianuarie 2016.

Creanțele asupra clienților reprezintă totalitatea sumelor datorate de clienți pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate și servicii prestate.

Conform Codului fiscal, puteți deduce ajustările pentru deprecierea creanțelor, înregistrate potrivit normelor contabile aplicabile, în limita unui procent de 30% din valoarea creanțelor, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– creanțele nu sunt încasate într-o perioadă care depășește 270 de zile de la data scadenței;

– creanțele nu sunt garantate de alta persoană;

– creanțele sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

Prima și ultima condiție din cele de mai sus sunt eliminate de Legea 227/2015 (Noul cod fiscal) începând cu 1 Ianuarie 2016. Având în vedere că suntem în anul 2016, condiția ca o creanță să fie înregistrată după 1 Ianuarie 2004 nu își mai avea rostul. De asemenea, chiar dacă venitul aferent creanței este unul neimpozabil, entitatea își poate deduce cheltuiala cu ajustarea în limita a 30% din creanță.

Pentru a putea deduce ajustările pentru depreciere în limita unui procent de 100% din valoarea creanțelor, trebuie să fie respectate cumulativ o serie de condiții, dintre care noi ca și firmă de contabilitate în București considerăm că cea mai importantă este cea de-a doua:

– creanțele sunt deținute la o persoană juridică asupra căreia se declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza unei hotărâri judecătorești prin care se atestă această situație sau la o persoană fizică asupra căreia este deschisă procedura de insolvență pe bază de: ( Legea 227/2015)

– plan de rambursare a datoriilor;

– lichidare de active;

– procedură simplificată;

– creanțele nu sunt garantate de altă persoană;

– creanțele sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului;

De la 1 Ianuarie 2016, ca și în cazul condițiilor pentru deducerea ajustărilor pentru depreciere în limita de 30%, Legea 227/2015 elimină condiția referitoare la data de proveniență a creanței și condiția ca venitul aferent creanței să fie unul impozabil.

Conform prevederilor Legii 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice, publicata în MOf nr 464 din 26 Iunie 2015 și care intră în vigoare în 25 Decembrie 2015, Noul Cod fiscal introduce posibilitatea ca o entitate care are sume de încasat de la persoane fizice să își poată constitui o ajustare pentru deprecierea creanței pe care să și-o deducă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit.

Atenție!

Condițiile prezentate anterior trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Astfel, chiar dacă asupra unui client a fost declarată procedura de deschidere a falimentului, însă acesta reprezintă parte afiliată entității în cauză, ajustarea pentru depreciere constituită va fi considerată nedeductibilă fiscal.

Normele de aplicare aduc o precizare importantă, pentru a nu mai exista interpretări diferite în acest sens. Aceste reguli sunt valabile și pentru ajustările în proporție de 30% și pentru cele de 100%. Astfel, ajustările pentru depreciere se constituie din valoarea creanțelor neîncasate, inclusiv TVA.

La fel ar fi trebuit sa procedați și înainte de 1 Ianuarie 2016, numai că nu era prevazut în mod clar în legislație.

În cazul creanțelor în valută, la stabilirea ajustărilor pentru depreciere deductibilă se tine cont și de influența diferențelor de curs valutar.

Legea 227/2015 – Noul cod fiscal; Ajustările pentru deprecierea creanțelor sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul în care sunt îndeplinite condițiile.

Astfel, ajustările pentru deprecierea creanțelor sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul în care sunt îndeplinite condițiile și nu poate depăși valoarea acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori.

Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor, pentru partea neacoperită de provizion, sunt nedeductibile.

În următoarele situații, pierderile rezultate sunt deductibile:

– punerea în aplicare a unui plan de reorganizare, confirmat printr-o sentință judecătorească;

– procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;

– debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;

– debitorul este dizolvat, în cazul SRL cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;

– debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul;

– au fost încheiate contracte de asigurare.

Din punct de vedere al TVAtva

Conform Noului Cod fiscal, este permisă ajustarea bazei de impozitare în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu poate fi încasată ca urmare a:

– falimentului beneficiarului; sau

– punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată.

HG 1/2016 – Normele de aplicare

Ajustarea bazei de impozitare a TVA este permisă pentru facturile emise care se află în cadrul termenului de prescripție prevăzut în Codul de procedură fiscală.

În cazul reorganizării, ajustarea este permisă din momentul pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare, dacă aceasta a intervenit după 1 Ianuarie 2016.

Persoanele care aplică sistemul TVA la încasare se operează anularea taxei ne exigibile aferente livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii realizate.

Ajustarea este permisă în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data când se pronunță hotărârea  judecătorească de închidere a procedurii prevăzute de legislația insolvenței, hotărâre care trebuie să fie definitivă și irevocabilă.

În cazul în care ulterior pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare sunt încasate sume aferente creanțelor modificate sau eliminate prin planul de reorganizare, se anulează ajustarea făcută, conform sumelor respective prin Decontul perioadei fiscale în care sunt încasate.

ajustare-baza-impozitareAjustarea bazei de impozitare

se face la cota de TVA în vigoare la data faptului generator. Regimul de impozitare și cotele aplicabile sunt cele în vigoare la data operațiunii de bază care a generat astfel de evenimente.

Astfel, dacă facturile ce au stat la baza creanțelor neîncasate au fost emise înainte de 1 Ianuarie 2016, cota TVA care se aplică pentru efectuarea ajustării este de 24%.

Reducerea bazei de impozitare se efectuează la suma neîncasată înregistrate în soldul debitor al contului 4111 sau al contului 4118 existent la data începerii formalităților în care se declară starea de faliment a clientului.

Pentru a ajusta TVA aferentă, entitățile trebuie să emită facturi cu valorile înscrise cu semnul minus care, în această situație, nu trebuie să fie transmise și clienților.

Pe aceste facturi emise se face referire la factura inițială și se înscrie mențiunea „ajustare baza de impozitare”.

În cazul facturii de ajustare a bazei de impozitare a TVA se poate lua în considerare și o factură de stornare.

Firma de contabilitate Compania de Contabilitate Buznea” vă recomandă ca pe factura de ajustare să treceți următoarele informații necesare pentru identificarea operațiunii: – cadrul legal a ajustării efectuate (Cod fiscal, articol 287, litera d)); – numărul și data Hotărârii judecătorești.

 

 

Postat în Contabilitate București

Articole similare

Taxarea inversă – operațiuni pentru care se aplică

Dubla impunere

Anul calendaristic și anul fiscal

Declarația 101, cine are obligația să o depună în 2017 ?

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

 


0 Comments

Leave a Comment