Dobânzile și pierderile nete din diferențe de curs valutar, și în noua legislație trebuie să țineți cont de următoarele diferențe de curs aferente:

– împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine;
– împrumuturilor obținute de la instituțiile financiare nebancare (de exemplu, în cazul contractelor de leasing financiar);
– împrumuturilor obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare;
– împrumuturilor garantate de stat;

– obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Nou este că, cheltuielile cu dobânzile care sunt incluse în costul de achiziție sau în costul de producție al unui activ cu ciclu un ciclu mai lung de fabricație, potrivit normelor contabile, nu intră sub incidență prevederilor de mai jos.

Pentru situațiile cel mai des găsite în practică (credite bancare contractate și contracte de leasing financiar), cheltuielile cu dobânda se deduc integral la stabilirea rezultatului fiscal. Astfel, nu trebuie sa țineți cont de gradul de îndatorare sau de un anumit nivel impus al ratei dobânzii.

Mai mult decât atât, pentru categoriile de împrumuturi enumerate mai sus, pierderile din diferențe de curs valutar sunt de asemenea deductibile integral.

În ce situații cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile limitat?

Pentru împrumuturile obținute de la alte entități decât cele menționate mai sus (entități din cadrul grupului, asociați/acționari etc.), cheltuielile cu dobânda sunt deductibile limitat astfel:

a) pentru împrumuturile în valută, rata dobânzii anuale va fi de maxim 4%  (până la 31 Decembrie 2015, nivelul ratei dobânzii acceptate era de 6%), cotă care se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului;

b) pentru împrumuturile în lei, nivelul maxim este cel al ratei dobânzii de politică monetară a BNR, aferentă ultimei luni din trimestrul în care se determină impozitul pe profit (începând cu 7 Mai 2015, rata de referință este de 1,75%).

Limitele de mai sus se aplică separat pentru fiecare împrumut contractat de entitate și nu cumulat. Mai mult decât atât, pentru ca cheltuielile cu dobânda să fie deductibile în acest interval trebuie ca gradul de îndatorare a capitalului să fie cuprins între 0 și 3.

Aceleași reguli de deductibilitate se aplica și pierderilor din diferențe de curs valutar aferente acestor împrumuturi.

Gradul de îndatorare a capitalului (GIC)

se determină ca raport între media capitalului împrumutat cu termen de rambursare peste un an și media capitalului propriu, ținându-se cont de valorile existente la începutul anului și la sfârșitul perioadei (trimestru/an) pentru care se determină impozitul pe profit.

Capitalul împrumutat cuprinde totalitatea creditelor și împrumuturilor care rambursate într-un termen mai mare de un an, începând de la data încheierii contractului, mai puțin împrumuturile prezentate în prima parte, pentru care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile integral.

Capitalul împrumutat include și împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, dacă există prelungiri de termen, iar perioada de returnare curentă, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale împrumuturilor pe care le prelungesc, sunt mai mari de un an.
În acest caz, impozitul pe profit se recalculează și pentru perioada de rambursare anterioară prelungirii.

Prin credit/împrumut se înțelege orice convenție încheiată între părți, care obligă una din părți, să plătească  dobânzi și restituirea capitalului împrumutat.

Pentru determinarea gradului de îndatorare, în legislația actuală, în capitalul împrumutat se includ și creditele/împrumuturile care au termen de rambursare mai mare de un an pentru care, în convențiile încheiate, nu s-a stabilit obligația de a plăti dobânzi.